Director de Departament: Conf.dr.ing. Dan Gheorghe
- Sala: JI 108
- Tel: 021.402.97.48
- E-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Departamentul Știința Materialelor Metalice, Metalurgie Fizică îsi are originea în primul laborator de metalurgie înființat în țara noastră, în anul 1924, în școala Politehnică din București, de către profesorul inginer Ion BARBAREU, decedat în anul 1960, care a predat primul curs de metalurgie din școala Politehnică București, cu începere din anul 1922.

Profesorul Ion BARBAREU, fost asistent la facultatea de Mine și Metalurgie din Freiberg (Germania) și are meritul de a fi publicat primul curs de Metalurgie din țara noastră, de nivel universitar, intitulat „Curs de Metalurgie Generală”, apărut în anul 1926, la Tipografia Geniului, din București (Cotroceni). Cel mai mare merit al profesorului Ion BARBAREU este acela de a fi format adevărata generație de cadre didactice pentru învățământul superior metalurgic din țara noastră, alcătuită din profesorul Traian NEGRESCU, profesorul Ștefan MANTEA, asistent inginer Corneliu SĂNDULESCU (primul asistent al profesorului Ion BARBAREU și care a publicat, în 1927, primul îndumar de laborator – „Determinarea Minereurilor”), asistent inginer Jeana BUZINCU (prima femeie din țara noastră, asistent universitar în învățământul politehnic).

Profesorul Ion BARBAREU a contribuit la formarea eminentului profesor de metalurgie, doctor în Științe Fizice, academician Traian NEGRESCU. Acesta, sub îndrumarea profesorului Barbareu, a fost trimis pentru specializare și doctorat la Paris, unde a obținut titlul de doctor în Știinte Fizice și se întalnește cu alți tineri plecați din dorul de a învăța, printre care se poate menționa academicianul prof. dr ing. Elie CARAFOLI, împreună cu care au făcut cinste acestei țări.

În anul 1930, sub conducerea eminentului profesor de metalurgie, doctor în Știinte Fizice, academician Traian NEGRESU, șef de catedră din anul 1928 și cu sprijinul tinerilor săi asistenti, Ștefan MANTEA și Jeana BUZINCU, s-a înființat, alături de laboratorul de Metalurgie Extractivă și laboratorul de Metalografie și Tratamente Termice. Răspunzând unor cerințe practice determinate de dezvoltarea industriei miniere și metalurgice la Baia Mare, Zlatna, Moldova Nouă, Resita, Hunedoara, etc., laboratorul de Metalografie al Școlii Politehnice din Bucuresti, condus de profesorul Traian NEGRESCU, a devenit primul centru de analize chimico-metalurgice, pirognostie și metalografie din sud-estul Europei.

În anul 1934, în calitate de profesor de Metalurgie a predat, pentru prima dată, cursul de Metalurgie Fizică, disciplină pe care a ridicat-o la cel mai înalt nivel, atins în țări cu o veche tradiție a învățământului tehnic.

În destinele catedrei de Metalurgie fizică se pot înscrie cu cinste alături de marii invățați menționați și numele profesorilor Suzănica-Irina GÂDEA, șef de catedră în perioada 1971-1972, și Nicolae GERU, șef de catedră în perioada 1972-1985.

Dacă Ion BARBAREU și Traian NEGRESCU, semnifică, prin creațiile lor, contribuții de neegalat ale geniului tehnologic și stiintific românesc, numele profesorului Nicolae GERU, reprezintă, prin întreaga sa activitate, o strălucită continuare a acestor înaintași pentru formarea și dezvoltarea Metalurgiei Fizice moderne, ca și întemeierea și fundamentarea Teoriei Structurale a Proprietăților Materialelor Metalice.

Din anul 1985 și până în prezent, funcția de șef de catedră a fost ocupată, pe rând de: prof.dr.ing. Maria PETRESCU (1985-1990), prof.dr.ing. Mihai MARIN (1990-1992), prof.dr.ing.Constantin DUMITRESCU (1992-2000), prof.dr.ing. Georgeta COȘMELEAȚĂ (2000-2008), prof.dr.ing. Marin BANE (2008-2016) și conf.dr.ing. Dan Gheorghe (2016- prezent).

Pornind de la planurile de învățământ din anul 1960, accentuarea preocupării pentru pregătirea teoretică de specialitate și necesitatea ținerii pasului cu dezvoltarea acesteia pe plan mondial, cunoscută de toate facultățile cu profil metalurgic din lume, a condus la schimbarea denumirii catedrei din „Metalurgie Fizică” în „Metalurgie Fizică, Studiul Materialelor, Tratamente Termice și Semiconductori”.

Trebuie înțeles că, realizarea acestui deziderat a impus și o substanțială îmbunătățire în domeniul disciplinelor fundamentale de bază, precum și a celor de tehnică generală și în noi domenii precum electronica, automatica, etc., ceea ce a însemnat un progres sensibil în pregătirea inginerilor metalurgi.

Planurile de învățământ și forma de organizare a facultății și catedrei, au suferit în perioada 1972-1990, mai multe modificări, dar cele mai drastice au fost cele din perioada 1999-2001.

După anul 2000, Catedra de Metalurgie Fizică, Studiul Materialelor și Tratamente Termice și-a schimbat denumirea, devenind Știinta Materialelor și Metalurgie Fizică, iar ulterior, prin transformare organizatorică „Departamentul Știința Materialelor Metalice, Metalurgie Fizică”.

În prezent, structura organizatorică din Departamentul Știința Materialelor Metalice, Metalurgie Fizică are în componența sa 7 profesori consultanti, 6 profesori, 8 conferențiari, 8 șefi de lucrări, 2 asistenți și personal didactic auxiliar format din ingineri, tehnicieni, laboranți și muncitori, asigurând studenților o pregătire complexă în domeniul Ingineriei Materialelor Metalice și Ingineriei Medicale.

Ingineria Medicală, ca specialitate inginerească este una din cele mai complexe specializări din facultatea noastră și reprezintă efortul multor cadre didactice din facultate și meritul deosebit al profesorului Danil BUNEA.

Aceste restructurări, au impus, alături de modificarea profilului departamentului și diversificarea domeniilor clasice de competență a caderelor didactice:
- Știinta materialelor avansate (biomateriale, materiale compozite, materiale nanostructurate, materiale ceramice);
- Metalurgie fizică;
- Metalurgia pulberilor;
- Structuri și proprietăți ale unor categorii de materiale și aliaje speciale pentru telematică, energetică nucleară, micoelectronică, aeronautică, transport rutier și feroviar, etc.;
- Transformări structurale și microsructurale produse de tratamente termice neconventionale;
- Valorificarea deșeurilor metalurgice și protecția mediului;
- Implementarea metodelor de analiză prin spectroscopie;
- Structura și proprietățile cinetice ale aliajelor lichide;
- Structuri de solidificare dirijată cu formare de materiale compozite eutectice;
- Formarea structurilor metastabile neobișnuite în aliaje (structuri amorfe, nanocristaline, cvasicristaline), prin atenuarea sau suprimarea proceselor de difuzie atomică la solidificarea ultrarapidă realizată cu viteze de răcire de ordinul 1 milion grade C/s.

În prezent, cu ocazia restructurărilor și reorganizării, obiectivele departamentului se axează și pe probleme de înalt nivel și de perspectivă, respectiv, modernizarea unor laboratoare, ca de exemplu: „Coroziunea și protecția materialelor”, „Metalografie optică calitativă”, „Difractometrie”, „Tratamente Termochimice”, „Microscopie electronică”, „Proprietăți termofizice”, „Microscopie optică cantitativă computerizată”, „Informatică”, „Spectrometrie”, etc.

În prezent, în cadrul departamentului sunt organizate cursuri post-universitare (cu durata de 6 luni), cursuri de perfecționare a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar (definitivat, gradul II și I), sudii academice post-universitare TRAIAN NEGRESCU (cu durata de 2 ani).

Un loc important în activitatea de perfecționare a constituit-o și o constitue pregătirea prin doctorat. În acest domeniu departamentul are o bogată experiență. În anul 1934, când Școala Politehnică din București a obținut dreptul de a acorda gradul științific de doctor-inginer, catedra de Metalurgie Fizică a acordat o mare atenție acestei activități. Astfel, în perioada 1934-1944, din cele 13 teze de doctorat obținute în Școala Politehnică, două au fost în Metalurgie Fizică, conduse de profesorul dr. (în Știinte Fizice), ing. Traian NEGRESCU și anume:
- I. COOK - profesor la universitarea STANDFORFD din California (SUA) - 1936;
- Nicolae I. POPESCU - profesor în catedra de Metalurgie Fizică - 1943.

Aceasta activitate s-a extins, în prezent, organizându-se pe mai multe direcții și în departament sunt 5 conducători de doctorat și circa 120 doctoranzi dintre care 16 cu frecvență.